Autocaracterizare

Tema la romana:

Eu si persoana mea
Ma cunosc de cand eram cat o franzela in bratele mamei, desi nu mai am amintiri din acea perioada. Am aflat ca ma numesc Adina si momentan am 16 ani si vreo doua luni. M-am nascut si locuiesc in frumosul oras Cluj-Napoca.
Sunt o persoana mica de statura, dar nu foarte mica, am ochi caprui si parul saten inchis, deocamdata destul de scurt. Obisnuiam sa il am lung si foarte drept, dar am facut prostia sa-l tund.
Aspectele morale sunt variate, iar asta pentru ca am o personalitate schimbatoare. De obicei sunt optimista, nepasatoare, foarte lenesa, dar cu chef de distractie. Ma consider sociabila, prietenoasa si amuzanta. Nu ma enervez foarte usor, dar cand sunt nervoasa ma irita orice lucru marunt care nu imi convine. Am idei bune, dar majoritatea nu le pun in practica din cauza lipsei de ambitie. Pe de alta parte, daca vreau sa fac ceva ce imi place, nu ma dau batuta pana nu imi reuseste.
Uneori sunt foarte visatoare si consider ca am si o latura artistica; ador sa pictez, si sa desenez; imi place poezia, fotografia, literatura horror, SF, romanele de dragoste, muzica rock si clasica. Desi sunt lenesa, imi place sportul, in special tenisul si fotbalul. Pot sa fiu foarte vesela si dinamica daca ma simt in largul meu, insa cand sunt suparata devin introvertita si irascibila.
Asta sunt eu. Incerc sa pretuiesc lucrurile marunte si momentele frumoase. Incerc sa depasesc toate problemele acestei vieti si sa-mi urmez motto-ul: "Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima."


P.S.: E facuta in graba. Cine acorda atata atentie temei la romana? Totusi, cum e singura mea autocaracterizare, m-am gandit sa o postez si aici. :)

Ziua bărbatului

La multi ani! :)
Cateodata ma gandesc ce bine era sa fiu baiat. Sa mi se zica si mie la multi ani in 5 mai, nu in 8 martie si sa primesc ca cadou o bere, nu un buchet de flori. Seriously, ar fi fost mult mai usor. As fi putut sa beau bere fara sa se uite lumea ciudat la mine, sa joc fotbal in fiecare zi, sa injur la fiecare propozitie, sau sa imi bat joc de fetele proaste. Da, daca eram baiat, mi-as fi batut joc de pitipoance si curve in ultimul hal. Si baietii zic ca viata-i grea... băi! Voi nu aveti atatea griji ca noi. Voi beti, injurati si futeti. Asa ca, de ziua voastra, distrati-va cat puteti si beti o bere si pentru mine (nu ca eu nu as bea). :)
On the other hand, am invatat sa pretuiesc lucrurile marunte; pentru ca fiecare moment frumos conteaza si fiecare zambet poate insemna o clipa de fericire, fie ca este afisat pe propria ta fata, fie ca vine din partea cuiva drag. Am mai invatat ca fizicul unei persoane nu este atat de important. In legatura cu asta, imi amintesc de o  conversatie mai veche.
Din motive de confidentialitate, nu voi posta numele participantilor la dialog.
X: Da' tot iţi mai place de el. Măcar o fărâmiţă de nisip. Un sfert de fărâmiţă. A catralioana parte din fărâmiţă.
Y: Hm, doar fizic. O fărâmiţă... nu trebuie s-o împarţi în catralioane. Dar numai fizic; moral... moral nu îmi place nici cât un atom.
Aceasta persoana, Y, mi-a amintit ca degeaba arata cineva mai bine decat Leonardo DiCaprio in tinerete daca nu are o personalitate placuta. Nu vreau sa fac nicio referire la vreo persoana, ci doar sa va amintesc si eu ca interiorul e cel care conteaza. Cel putin pentru mine.
La multi ani inca o data tuturor baietilor si barbatilor si distractie placuta! :)

Smile!

Ce bine e sa fii copil. Asa as vrea sa pot sa dau timpul inapoi sa fiu din nou la gradinita. Nu as mai zice niciodata ca abia astept sa fiu mare. Unele lucruri e bine sa nu le stii. Mi-am amintit de niste versuri de Eminescu.

"E usor a scrie versuri

Cand nimic nu ai a spune."

Nu vreau sa le comentez. Pur si simplu voiam sa le scriu undeva. :)

Sa trecem la alte treburi. In primul rand, ma las de fumat. Nu ca fumam eu mult, dar nu vad ce rost are sa iti afumi corpul. Am facut 3 pariuri pe tema asta si am de gand sa le castig. Si nu renunt la tigari doar ca sa castig niste pariuri acolo, ci ca sa-mi castig plamanii inapoi. Inca tin la ei. Stiu ca nu ma crede nimeni, dar o sa vada toata lumea. NU e greu sa te lasi de fumat. E doar o chestie de vointa si ambitie. Cei care zic "Am incercat, dar nu pot sa ma las" pot de fapt sa renunte, doar ca nu vor. Watch me!

In al doilea rand, tocmai am avut parte de o petrecere aniversara grozava! Nu e vorba de locatie, de muzica, bautura sau cadouri, e vorba de oamenii care iti sunt alaturi in momentele importante. It's amazing sa stii ca sunt persoane carora le pasa de tine, te sustin si te fac sa zambesti (vezi postul Friendship). Nu poti sa fii fericit toata viata, pentru ca fericirea poate aparea si disparea in fiecare clipa. Important e sa te bucuri de momentele in care te simti cu adevarat fericit - ele iti fac viata mai frumoasa. Iubeste, pretuieste, si niciodata nu renunta la persoanele dragi!

Pentru cei care au fost azi langa mine, tot respectul, si multumesc pentru o zi de neuitat! <3

Keep living!

Ai simtit vreodata ca viata te ajunge din urma, ca nu-i mai poti face fata si ca toate problemele te depasesc? Yup, stiu cum e. Se intampla atatea lucruri neprevazute care te dau peste cap si nu stii cum sa reactionezi, te epuizeaza atatea vesti socante si nu stii ce ar trebui sa faci. Incepi sa devi paranoic, sa faci conexiuni intre intamplarile din prezent si cele din trecut, chiar sa crezi in numerologie sau astronomie, sa te gandesti ca viata se joaca cu tine si iti pune in fata cele mai groaznice momente... Ei bine, nu esti singurul care trece prin asta. Si atunci, ce e de facut? La prima vedere, nu ai prea multe optiuni. In astfel de cazuri, cei mai multi intra in depresie. Nici sa nu te gandesti! C'mon, viata e prea scurta sa fim tristi! Sunt momente in care te gandesti "De ce dracu trebuie sa traiesc viata asta? De ce nu pot pur si simplu sa fiu fericit? Cum reusesc unele persoane sa fie atat de norocoase si sa obtina tot ce vor?" Cel mai bun lucru e sa fii optimist, dar cand nu ai nici un motiv, fie el minuscul, ce poti sa faci? Sa dai cu piciorul in tot - in viata, in prieteni, in familie? Da, poti sa faci si asta. Totusi, dupa parerea mea, cel mai bine e sa rezisti. Stiu ca e greu - la tăţi ni greu - dar trebuie sa rezisti tuturor problemelor. Chiar si atunci cand simti ca nu mai poti, doar continua sa traiesti. Vei vedea ca viata nu e chiar atat de rea, ca mai sunt si motive de bucurie si ca, pana la urma, ai doar o viata scurta care va face orice sa te impiedice sa fii fericit. Face it! E viata ta, tu faci regulile, tu iei deciziile, tu o traiesti! :)

Plictiseala de primavara

Nu, n-o sa scriu despre martisoare sau despre 8 martie, nici macar despre ghiocei. Nu-mi plac chestiile astea - tot ce imi place e pur si simplu primavara. Nu ma multumesc sa fie martie daca nu sunt temperaturi de aprilie. Degeaba e ziua mea peste o saptamana, ca tot frig e afara si tot nu cred ca dau vreun party. My super sweet 16 - home alone with beer and popcorn. :)

Well, ce voiam sa va arat azi e o poezioara scrisa de mine amu' vreo 2 ani. Inca nu am terminat-o, dar mai bine va pun 2 strofe decat poezia cealalta de 5, esuata. Asta ar trebui sa fie un fel de scuza ca n-am mai postat de ceva timp. Enjoy! (Or at least, try not to laugh)

Când întunericul se-aşterne

Peste-ntreaga lume sură,

Lumini a stelelor eterne

Se îmbină-ntr-o textură.

Câte-un zgomot melancolic

Dintre trestii-ncet răsună.

Cu un farmec hiperbolic

Se arată mândra lună.

Friendship

Unii ar intreba "De ce avem nevoie de prieteni? Tot noi trebuie sa ne rezolvam problemele, tot noi trebuie sa luam decizii. In plus, noi stim cel mai bine ce gandim si ce simtim." Adevarat, doar ca prietenii fac toate aceste lucruri mai usoare. Sa stii ca cineva e langa tine sa te sprijine cand ai nevoie, sa-ti dea un sfat cand nu stii ce sa faci sau sa-ti ofere umarul lui cand simti ca nu-ti poti tine capul pe proprii tai umeri... e cel mai bun lucru care ti se poate intampla. Daca ai prieteni adevarati alaturi, poti trece mai usor peste orice. Da, fiecare are viata lui, dar nu inseamna ca trebuie sa o infruntam singuri. Imi amintesc citatul ala: "Live, don't just exist!" Si e atat de adevarat! De ce sa lasam viata sa treaca pe langa noi cand putem sa ne bucuram de ea? Si ce?! O sa ne bucuram singuri de viata? De ce sa nu avem prieteni cu care sa impartasim bucuriile? Prieteni care sa zambeasca cu noi sau sa planga cu noi; sa ne incurajeze, sa ne tina in brate, sa ne asigure ca va fii bine, sa ne faca sa radem, sa ne asculte, sa ne protejeze si mai ales, sa ne faca sa simtim ca nu suntem singuri si ca cineva ne iubeste.

Sincer, eu nu stiu ce as fi facut fara prietenii mei... Si le multumesc tuturor care mi-au fost alaturi si care m-au facut vreodata sa zambesc.

Neaţa!

Nici nu stiu cu ce sa incep. Ma numesc... lasa, nu conteaza asta. De ce am refacut blogul asta... da, l-am REfacut. Adica blogul asta exista de prin 2010, doar ca nu m-am ocupat de el. Intr-o buna zi (adica azi), un prieten mi-a spus "Uite ce am gasit! http://words-inwind.blogspot.com/". Am recunoscut adresa si ma gandeam "Ce dracu? ala era blogu meu de acum vreo 2 ani. Cine stie ce prostii am scris pe-acolo." Si asa am inceput prin a-mi recupera parola, am sters toate postarile, iar acum scriu chestia asta.
Exact, nu stiu de ce am inceput sa ma ocup din nou de el, probabil ca peste vreo 2 saptamani iar o sa uit ca am un blog pe care oricum nu se uita nimeni. Da' totusi, e o pierdere de timp si asta e tot ce am nevoie. Urasc sa ma plictisesc deci orice activitate care ma tine ocupata e bine-venita.
Ce pot sa va mai zic decat... Have fun! :)